Alaptare si intarcare.

Alaptare si intarcare.

Alaptarea.

A trecut mult timp de cand nu am scris. Poate chiar un an de zile. Si vreau sa incep asa…in seara asta luna mi s-a aratat, si inspiratia la fel.

Ce am mai facut de cand nu am mai scris? Ohhh! Foarte multe lucruri. Intre timp, Maia a implinit 3 ani. Si ce credeti? Nu o mai alaptez.

Si sa o iau cu inceputul. Am emotii. Scriu cu lacrimi in ochi, pentru ca in acelasi timp, privesc poza cu noi doua. Atunci cand ea era bebelusa, firava, si mereu in bratele mele. Doamne, ce momente! Chiar in aceasta seara, ii povesteam Maiei, inainte sa adoarma, cum a „cunoscut-o” pe #titi. :))))

Si ea, foarte curioasa, astepta sa ii spun. „Puiule, cand te-ai nascut, primul lucru pe care l-ai facut, a fost sa te ia mami in brate, si sa te tina strans la piept, si la cateva minute, te-am atasat la sanul meu. Si ai inceput sa papi lapte.

Si in timpul acesta, ea imi spunea ca o iubeste pe #titi, si ca ii este dor de ea. N-as fi crezut ca poate exista un sentiment atat de puternic, referitor la hrana vie, pe care o mama i-o poate oferi puiului ei. Cum as putea sa descriu acest sentiment? Este puternic. Este divin. Este viata.

Bucuria cea mai mare a unei mame, atunci cand naste, si isi strange copilul in brate, il priveste in ochi, cu iubire profunda, fericire ca ea isi poate hrani copilul, este pentru noi, hrana pentru suflet.

Imi aduc aminte foarte bine, ca dupa ce am nascut, vreo 30 de ore, aveam energie, gata ca pentru maraton. Tot ce faceam, era sa o privesc, sa alaptez, sa o  privesc, iar sa alaptez. Eram toata numai un „zambet”.

Sunt fericita ca mi-a fost usor cu alaptarea. Nu m-am gandit vreo clipa, ca voi intampina probleme. Stiam ca e ceva ce va veni natural , si asa s-a intamplat. Am avut colostru din primele minute. Suficient cat Maia sa fie satula si fericita. Insa, dupa cateva zile, 3-4 zile, s-a produs lactatia, si mi-au explodat sanii. Simteam ca am frisoane,imi tremura corpul, iar sanii, erau pietroi. Si am inceput sa caut pe google, ce e de facut. Primul lucru facut, mi-am luat pompa manuala, m-am muls ceva timp, pana s-au mai „descarcat”, si tot ce am scos, le pastram in congelator, timp de 6 luni, la o temperatura constanta de -18 grade. Stiu ca la frigider, mai mult de 3-4 zile, nu rezista. Ma bucur ca inainte de productia aceea cantitativa de lapte, o parte a fost colostrul, pe care il stocasem in congelator.

Dupa „belsugul” laptaresc, devenise usor. Bineinteles ca ingerasul, era non stop in brate, si isi lua masa, linistita. Cate 30-40 minute, manca. Si ce putea sa faca dupa? Daaaa! Dormea. Ce viata pe bebelusii acestia. Mancare, somn, mancare, somn.

Mi s-a parut cea mai tare provocare a vietii mele. Pe langa creatia, minunea divina, care iese din trupul nostru de femeie, sa mai poti sa il si hranesti. Ce poate fi mai important?

 

Tot timpul, m-am gandit ca o voi alapta pe Maia, pana la varsta de 3 ani. Poate chiar si mai mult. Insa, la un moment dat, simteam ca nu mai am energie. Eram din ce in ce mai epuizata.  Devenise greu. Nu stiu de ce. Am crezut ca in timp, avea sa se rareasca alaptatul, insa nu a fost asa. Ajusesem in momente disperate, cand ma gandeam: „Oare eu o reusesc sa o intarc? Si cum o sa fac asta?

Pur si simplu, nu imi imaginam ca poate fi si epuizant. Recunosc, a fost si cel mai comod pentru mine. Ganditi-va, in vacante, nu ma stresam in privinta mancarii, in privinta somnului, pentru ca laptele reprezenta si hrana, si somn. Benefic pentru amandoua.

Intotdeauna sa va ganditi la beneficiile alaptarii:

  • Alaptarea scade riscul anumitor afectiuni pe care copilul poate sa le dezvolte atat in copilarie cat si mai tarziu, in viata de adult. Studii realizate incepand cu anii ‘60 pana in prezent arata ca incidenta obezitatii e semnificativ scazuta la copiii alaptati comparativ cu copiii alimentati cu lapte praf. Exista studii care sugereaza chiar ca riscul aparitiei diabetului si a hipertensiunii arteriale scade la persoanele care au fost alaptate.
  • Laptele matern ofera protectie antiifectioasa si creste imunitatea. El e adaptat corpului copilului si ii protejeaza peretele intestinal, care isi pastreaza integritatea. In acest fel el ramane o bariera sanatoasa care nu permite bacteriilor patogene sa treaca din sistemul digestiv in corpul copilului. Riscul iritarii peretelui intestinal si a intreruperii barierei mucoase protectoare este mai crescut la copiii care sunt alimentati cu altceva decat lapte matern in primele luni de viata.  Sursa https://doc.ro/sarcina-bebelusi-sanatatea-mamei/avantajele-alaptarii-pentru-mama-si-pentru-copil

Intarcarea.

Cand am inceput sa simt ca vreau sa intarc? Cam in apropierea varstei de 2 ani, simteam ca e timpul sa …nici nu stiu cum sa scriu acest cuvant. Sa inchei acest capitol provocator, minunat, divin, emotionant. Mi-a fost greu. Imi zicem mereu : „Oare o sa reusesc sa o intarc pe Maia”? Stiti care era problema? Eu eram. Totul era in mintea mea, ca o sa sufere Maia, ca o sa fie trista, ca nu o sa mai vorbeasca cu mine….Of cate ganduri, cate idei, care nu reprezentau realitatea.

Si atunci ce am facut? Am inceput sa imi scriu in agenda, toate gandurile legate despre intarcare.

Ce m-a ajutat? SA SCRIU! Am scris despre ceea ce simteam, despre teama intarcarii. De ce imi era teama de asta?

Ca Maia avea sa ma respinga, ca o traumatizam, sau ca suferea dupa ce incetam alaptarea. Doar ca toate erau doar in mintea mea.

Spuneam ca am inceput sa scriu. Am scris despre ce bucurie imensa mi-a adus alaptarea, atat mie cat si Maiei.

Am scris o scrisoare de „ramas-bun” alaptarii, sufletelului Maia. Pe cuvant, ca va scriu cu lacrimi in ochi, si un mare oftat. Apoi, am scris alta scrisoare, „Ramas bun, alaptarii”, scrisoare pentru mine. Ca sa intelegeti, erau doua persoane in acest proces frumos. Maia si eu.

Bun! Prima scrisoare, dedicata Maiei, a fost, pe scurt : ” Copila mea minunata, ai crescut, dintr-un bebelus, ai devenit o fetita frumoasa, curajoasa, iubitoare ,rebela si desteapta. #Titi a zis ca e momentul sa renunti la ea, pentru ca dragostea pentru ea, se tranforma in iubire multaaa, cu imbratisari, si pupici de la mami si tati. Oricand. Oriunde. Neconditionat. Dragostea lui mami, nu se termina niciodata.

Iar scrisoarea, pentru mine, pentru alaptat. Am scris ca e important, ca macar o data in viata sa traim, sa simtim aceasta conexiune divina, mama-copil, prin alaptare. Este inimaginabil acest sentiment.

Revenind la subiectul scrisorii, da, stiu de ce am zis ca vreau sa opresc alaptarea. Pentru ca imi voiam corpul inapoi. Suna ciudat. Poate egoist. Insa, dupa o vreme, alaptand, intri in rolul de mama, si uiti ca esti femeie, sotie, iubita. Si dispare acea energie sexuala, care la inceputul unei relatii, era importanta, si mai ales, la conceperea copilului.

In concluzie, doamnele mele, sa nu uitam de noi. De corpul  nostru, de atingerea sotului/iubitului, si invers. Relatia intima e foarte importanta pentru un cuplu. Copilul il nasti, il cresti, insa el va pleca intr-o buna zi. Pentru ca nu ne apartine. Si, in plus, noi le suntem mentori, pana la o anumita varsta. Le suntem exemplu.

 

In incheiere, pot sa va spun ca am ales intarcarea blanda. Primul pas a fost sa scot la somnul de pranz, timp de 7-14 zile. Apoi, dupa ce am simtit ca s-a obisnuit cu ideea, apoi am trecu la intarcarea pe noapte, incepand intr-o joi seara. Incepusem sa o pregatesc pentru ambele variante. Ii povesteam mereu ca nu o sa mai am lapte, si ca pe timp de noapte, va dormi fara #titi. Ii „plantam” samanta. La intarcarea pe noaptea, mi-a fost teama, pentru ca varianta pentu ea, era ca in loc de san, sa o plimb cateva minute, ca sa doarma. Si a durat cateva nopti.

Am ales aceste variante, pentru ca am considerat ca asta e modul in care voi reusi. In schimb, ce va pot recomanda, este sa va documentati, si sa va urmati instinctul.

 

Va imbratisez! Sper sa va inspire povestea mea!

Cu drag, Gina.

Lasă un răspuns