Dus-întors

Dus-întors

Ce experiență! Primul zbor al Maiei a fost când avea 3 luni. Iar de fiecare dată când am zburat, știam ca ea va dormi din momentul urcării în avion până la aterizare.

De data aceasta însă, ne-a făcut o surpriză. Înainte să plecăm la aeroport ne-am petrecut timpul afară, la locul de joacă, cu gândul că va obosi și va dormi dusă în avion :)).

Am urcat în casă cu ceva timp înainte de a pleca și a mea voia sa facă nani. Gabi a insistat să nu o adorm, dar încăpățânata de mine am lăsat-o să o fure somnul la sân. Am trezit-o după 40 minute pentru că trebuia să plecăm.

Video 05857193-493C-4834-9BF8-532752C61A72

 

Din experiențele trecute cu Maia mi s-a părut mai mult decât ușor sa plecam cu ea in vacanta. Plus ca la noi bagajele se fac repede. :)))

 

Revenind la “surpriza” Maiei… faptul că nu a mai adormit în timp ce decolăm. Enervant este că în cap îmi veneau cuvintele lui Gabi: “Maia nu o să mai adoarmă. Serios!? Ba daaa! Ai să vezi. Stai liniștit. Adoarme ea”.

Aha! Panică mare 🙂! Ce ne facem noi timp de 1h și 50 minute, până aterizăm? Mai ales că eu aveam locul la fereastră, iar Gabi, care stătea lângă mine, nu voia să-l deranjăm pe domnul de lângă, care citea :))) Maia era lipita de geam și fascinată de luminițele orașului. Și încontinuu spunea: “wooowww!“

Da, foarte funny! Asta dacă priveai din exterior!

În tot acest timp, am ținut-o în brațe, ocupată cu revistele din avion, cu povești, poze și video-uri de pe telefon.

Chiar am mai încercat sa o adorm și nu voia! De ce? Pentru ca depășise ora ei de somn și din pacate atenția ei era distrasa de tot ce o înconjura.

Ne apropiam de aterizare ceea ce ne bucura maxim! Dar a început brusc sa se frece la urechi și apoi sa planga. Și plângea. Plângea.Offff.  Nu mai voia sa sugă de la sân. La un momentan nu mai voia nici la mine in  brațe, ci doar la tati. Eram disperați amândoi. Pentru ca toate lucrurile erau in cabina avionului, stewarzii nu au venit nici măcar o data sa ne intrebe dacă avem nevoie de ajutor… In fine.

Intr-un final s-a liniștit in brațe la tati pe care l-a ținut atât de strâns. Tare strâns.

Noi doi eram supărați unul pe celălat pentru ca insistam sa mi-o dea sa o atașez la sân. Nu înțelegeam de ce nu voia și ma frusta. A trebuit sa înțeleg ca între ei doi exista o conexiune puternica și a fost momentul lor de iubire maxima. Exact ca vorba aceea “fetița lui tati”. Pentru ca tati o proteja și s-a simțit mult mai in siguranța.

Atunci chiar am tăcut, m-am făcut mică-mică, și priveam in gol pe fereastra încercând sa înțeleg ce tocmai se întâmplase.

Întoarcerea a fost perfectă! Plus că zborul a fost mult mai devreme ca plecarea. Așa că și-a făcut somnul de frumusețe de vreo oră, apoi, după ce s-a trezit, s-a jucat cu vecinii din fața noastră. Veselieeee!

Iar când a început aterizarea, am fost pregătiți cu apă și gustări. Incepuse sa mănânce și să bea apă și nu a mai simțit nimic. Slava Domnului!

Ca o concluzie: fiți pregătiți și răbdători! Totul se termină cu bine 🙂.

 Va imbratisez cu drag!

Lasă un răspuns